She's turning all freaky now. :x.

alea-aleaa.

Crăciun fericiiit şi tot ce vă doriţi şi fericire şi sănătate si bucurie şi pace şi sănătate şi mai multe clişee de împărţit Crăciunul viitooooor şi bucuriiie.
Şi Moşu'. Cum de l-am uitat pe Moşu'? E mai gras ca anu trecut . A venit la mine, în persoană, oficial. Şi m-a speriat (mă rog. mă speria şi dacă nu era mare şi roşu). Şi mi-a adus cadouri. Ce? Nu vă spun. Şi era unchiu'(adică unchiu' era îmbrăcat în moş. mă). Şi mi-a făcut ziua. Ziua de ieri, că na, de când mă ştiu, Moşu a venit la mine mereu seara.
Azi am fost la ţară(ca în fiecare Crăciun). Am fost la biserică, unde pe lângă că am îngheţat, am îngheţat. Şi am cântat colinde sau, mă rog, eu m-am uitat doar. Şi apoi am mers la brad unde iar s-au cântat colinde şi eu m-am uitat iar. Şi se simţea atmosfera de sărbătoare. Şi aproape că era mai mai mare şi mai multă ca frigul.
Şi ce mişto eee.
Şi, Crăciun fericiiit. >:D<<<.

again :x.

Luana, te urăsc. De ce trebuia să-mi iei fix cartea pe care o vroiam şi mi-o doream aşa de mult?
Acum iar sunt în starea aia, ca după film.
Am terminat "O plimbare de neuitat". Diferită de film şi totuşi la fel. Nicholas Sparks este un geniu şi n-o să-l las să-mi scape. Mai vreau să mai citesc din astea, cu tot cu duzina de şerveţele de lângă mine. Plâng ca proasta de juma de oră. Şi ştiam povestea, ştiam ce se va întâmpla, şi totuşi..
Şi este cartea mea pereferată. Şi le întrece pe toate. Şi... sunt varză acum.

O condiţie.

" -Mi-ar plăcea, zise ea în sfîrşit, cu o condiţie.
M-am liniştit sperând că nu era ceva prea teribil.
-Da?
-Trebuie să promiţi că nu te vei îndrăgosti de mine.
Am zâmbit şi mi-am dat cuvântul."

O plimbare de neuitat-Nicholas Sparks

Coşmar de închiriat.

Coşmar de închiriat - Serge Brussolo

Aşa. N-am mai făcut de mult o recenzie şi m-am gândit că e bună cartea asta, deşi mi-am promis că nu voi mai citi cărţi din astea cât oi trăi. Singurul cuvânt care-mi vine acum în minte care să poată să facă vreo idee despre conţinut este MASACRU. Bine, probabil că pentru cititorii de astfel de cărţi este chiar una blândă, dar pentru mine.. So, să începem.


O familie normală, ca toate celelate, hotărăşte să se mute (din nou), deoarece locuitul în "coşmelie" nu le surâde părinţilor lui David. Se vor muta la ţară, într-o casă pe o colină, la câţiva kilometrii de un sătuc, numit Willoughby.
Când ajung, însă, nimic nu e cum ar trebui să fie. Sau cel puţin, David descoperă asta. Sătucul este plin de gratii, fiecare casă, o închisoare. Locuitorii ii priveau din spatele perdelelor ca pe nişte oameni cărora nu puteau decât să le ofere un sentiment de compasiune. Un câine călcat de maşina familiei care aleargă la un moment dat după aceasta, cu botul plesnit si cu sânge ţâşnindu-i din cap, nu face decât să întregească peisajul terorizant.
Casa de pe colină ascunde şi ea ceva misterios, iar David devine din ce în ce mai speriat văzându-i pe părinţii lui tot mai nepăsători, ba chiar stupid de fericiţi de la o zi la alta.
Într-una din plimbările lui David, acesta este "capturat" de către nişte indieni, aceştia explicându-i lucruri greu de crezut, spunându-i că el şi familia sa sunt deja victimele "blestemului casei de pe colină". Părinţii lui se vor transforma în bestii in timpul nopţii care nu vor vrea decât să mănănce. Carne. Ziua, ei se vor transforma la loc, fiind euforici şi fericiţi. David, deşi erau lucruri groaznice, le crezu, dovezile fiind, oarecum logice. David nu fusese atins de blestem deoarece era încă un copil, şi doar el putea să pună capăt masacrului ce va urma, făcând păcatul capital, omorându-şi părinţii.
În nopţile următoare, metamorfoza era din-ce-în-ce mai avansată. Părinţilor le creştea pofta de mâncare tot mai mult şi nu le mai ajungea ofrănzile aduse de locatari pentru a-i ţine departe de casele si familiile lor.
Lui David i se dăduse un revolver pentru a-i lichida. Noaptea, căci dacă ziua li se întâmpla ceva, ei reveneau la forma lor normală în cel mult 48 de ore. Băiatul ratase o dată ragazul dat de indieni pentru a-şi omorî părinţii. Ba, mai mult, David se enervă pe localnici fiind că îi pusese părinţii în pericol, chiar dacă aceştia nu mai erau oameni, ci nişte animale. El, se dusese în sat, unde fu bătut, aproape omorât, dacă nu se ştia că el era singurul capabil să-i scoata din acel coşmar. David ajunge acasă la un doctor, unde este ţinut pentru a se face bine şi pentru a-şi putea omorî apoi părinţii.
Seara următoare, bestiile coboară în sat si mănâncă, la propriu, 3 familii. David, adormit de anestezicile menite să-l facă bine, îşi întrezăreşte părinţii pe geamul casuţei blindate si îi spune doctorului să-l lase afară. Când iese din casă, David zăreşte o fetiţă cu bonetă roşie alergând printre cadavrele părinţior ei. Bonetica roşie era, de fapt craniul însângerat, rupt al fetiţei, cu smocuri de păr blonde.
David ajunge în părculeţul sătucului şi îşi desface bandajele pentru a lăsa sângele să iasă ca să-i ademene pe părinţi. Aceştia vin, ştiind, simţind şi mirosind că singurul lucru care-i face vulnerabili îi aştepta şi că la o singură lovitură de labă, ar fi fost mort de-a binelea. Dar se opriră, prca dându-i timp să-i împuşte, parcă proprii lui părinţi se impotriveau bestiilor, implorîndu-l să termine odata coşmarul acesta. David îi împuşcă şi apoi adormise.
Se trezise pe un pat de spital. I se spusese că a avut loc un accident de maşină şi că părinţii lui muriseră. Băiatul înţelesese că această scenă cu accidentul fusese pusă la cale de către indieni, pentru a-l răsplăti pe copil, dându-i o şansă la o viaţă normală, departe de Willoughby.
Însă, sfărşitul n-a fost unul fericit. Custodia i-a fost încredinţată matuşii lui, care auzise povestea copilului când acesta visa şi vorbea în somn. El o ura pentru chinurile "biblice", "de purificare" la care îşi punea copiii, iar acum timpul ei se va dedica lui, făcîndu-l să-şi regrete fapta şi să se purifice.

Leapsa.

N-am mai făcut de mult o leapşă. So, let's start. A, da. E de la Ciocolatika. Mi-am permis să mă pot simţi inspirată.


Daca eram o luna, as fi fost ianuarie.

Daca eram o zi a saptamanii, as fi vineri.

Daca eram o parte a zilei, as fi fost dimineata.

Daca eram un animal marin, as fi fost o meduză.

Daca eram o directie, as fi fost inapoi.

Daca eram o virtute, as fi fost increderea.

Daca eram o personalitate istorica, as fi fost Hitler?:)). Glumesc. Nu stiu.

Daca eram o planeta, as fi fost pluto.

Daca eram un lichid, as fi fost apa.

Daca eram o piatra, as fi fost una de pe fundul oceanului.

Daca eram o pasare, as fi fost una pradatoare de zi.

Daca eram o planta, as fi fost trifoiul.

Daca eram un tip de vreme, as fi fost ninsoare.

Daca eram un instrument muzical, as fi fost o chitara.

Daca eram o emotie, as fi fost frica.

Daca eram un sunet, as fi fost mi.

Daca eram un element, as fi fost pamant.

Daca eram un cantec, as fi fost... Veritasaga-Scrisoare de departe sau Miley Cyrus-Goodbye.

Daca eram un film, as fi fost A walk to remember.

Daca eram o carte, as fi fost Scandurica-Dan Miron.

Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost Pinocchio.

Daca eram un fel de mancare, as fi fost vinetele.

Daca eram un oras, as fi fost Londra.

Daca eram un gust, as fi fost sarat.

Daca eram o aroma, as fi fost una de fructe.

Daca eram o culoare, as fi fost verdele.

Daca eram un material, as fi fost metalul.

Daca eram un cuvant, as fi fost "eu".

Daca eram o parte a corpului, as fi fost gatul.

Daca eram o expresie a fetei, as fi fost mirarea.

Daca eram o materie de şcoala, as fi fost desenul.

Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Cruella. :)).

Daca eram o forma, as fi fost cerc.

Daca eram un numar, as fi fost 5.

Daca eram o masina, as fi fost un Mustang, da din aia din '65:x.

Daca eram o haina, as fi fost o manusa.

Bun. Să vedem cui i-o dăm. La toată lumea!:).